Practicarea înotului

Un excelent mijloc de îmbunătăţire a respiraţiei, a forţei de contracţie a muşchilor şi tonifiere a inimii este înotul. El poate fi practicat la orice vârstă şi în orice sezon, bineînțeles numai la recomandarea medicului. Înotul este indicat şi pentru recuperarea unor sechele neurologice sau posttraumatice, ca, de altfel, şi în cazul deformaţiilor coloanei vertebrale şi toracice. Pentru astfel de tratamente, se recomandă ca înotul să se practice în lacuri sărate sau în mare, unde mişcările pot fi executate mai uşor.

Nu trebuie omis faptul că stilurile bras şi fluture sunt contraindicate celor cu dureri lombare sau cu hiperlordoză.

La mare, înotul poate fi combinat cu jocul cu mingea sau cu expunerea corpului în bătaia valurilor.

Pentru a evita orice fel de surpriză, înotătorii trebuie să ţină seama de următoarele sfaturi:

– să nu înoate prea mult timp în mare sau într-o altă apă rece pentru a preîntâmpina apariţia cârceilor;

– să nu intre în apa rece brusc, mai ales prin săritură, pentru a preveni un stop cardio-respirator (o cauză de înec) sau traumatisme cranio-cerebrale ori vertebrale (în cazul aruncărilor de la înălţime);

– să nu înoate într-o mare agitată sau prea departe de ţărm;

– să nu înoate după o masă copioasă, după consumarea de băuturi alcoolice, de medicamente somnifere sau tranchilizante.

De asemenea, înotul este contraindicat în următoarele cazuri: boli de inimă grave, hemoragii, epilepsie, otită, sinuzită, unele boli de piele etc.