Principii generale ale alimentației la bolnavii cu hipertensiune arterială

În funcţie de cauzele care provoacă boala, se disting două tipuri principale de hipertensiune: secundară (sau de cauză cunoscută) şi primară (esenţială ori de cauză necunoscută). Cea mai mare parte dintre bolnavi – aproximativ 90% – suferă de hipertensiune arterială primară. Această boală, extrem de frecventă, apare, la omul adult, pe baza unor factori constituţionali moşteniţi şi sub influenţa unor factori de ambianţă, cei mai importanţi acţionând prin intermediul dietei. Dacă calitatea alimentaţiei şi, în special, aportul proteic nu influenţează tensiunea arterială, nu există nici un dubiu că supraalimentarea şi obezitatea sunt strâns corelate cu hipertensiunea. Aşa se explică faptul că hipertensiunea se constată de 2-6 ori mai des la persoanele care depăşesc greutatea normală decât la cele cu un consum alimentar raţional.

Simptomele pe care le acuză majoritatea bolnavilor sunt în funcţie de stadiul suferinţei. În faza iniţială a bolii se fac simţite numai semne de surescitare nervoasă. Manifestările sunt cele ale unei nevroze. În această perioadă, bolnavii se plâng îndeosebi de o micşorare a rezistenţei Ia eforturi fizice şi intelectuale. Puterea lor de concentrare scade, nu mai sunt atenţi şi nu mai au aceeaşi memorie. Ei sunt neliniştiţi, emotivi, iritabili şi obsedaţi de ideea bolii de care suferă. Durerea de cap, însoţită de ameţeli, este tulburarea cea mai obişnuită. Ea este de obicei surdă, ca o „greutate în cap”, însoţită de apăsare, somnolentă şi uneori de greaţă. Apare dimineaţa sau bolnavul se trezeşte din somn din cauza ei şi dispare în cursul zilei. Ameţelile întovărășesc destul de des hipertensiunea. Ele pot avea o intensitate mai mică sau mai mare, sunt însoțite câteodată de tulburări de echilibru ori de nesiguranţă în mers, ceea ce îl face pe bolnav să nu poată să meargă. De asemenea, suferinzii se plâng de vâjâituri sau țiuituri în urechi, de ameţeli ori furnicături ale extremităţilor. Insomnia se întâlnește în toate formele şi fazele bolii. Ea este foarte chinuitoare, agravează celelalte tulburări și poate precipita complicațiile.

În general, persoanele hipertensive se pot împărţi în mai multe categorii: bolnavi cu hipertensiunea moderată, care nu au tulburări; bolnavi cu hipertensiune arterială stabilă (valoarea minimă – 100-115 mmHg; valoarea maximă – 170-200 mmHg) ; bolnavi cu hipertensiune arterială severă (valoarea minimă – peste 120 mmHg ; valoarea maximă – în jur de 250 mmHg) ; bolnavi hipertensivi, care au asociate diverse afecţiuni (ateroscleroză sistemică, complicaţii viscerale, obezitate, afecţiuni gastrointestinale etc.). Desigur, varietatea stadiilor bolii şi a asociațiilor ei cu altele impune diferențieri ale regimului alimentar. De aceea, bolnavul va respecta întocmai recomandările medicului şi nu sfaturile diverşilor „competenţi”.

Regimul alimentar pe care îl prescrie medicul nu se  referă numai la boala în sine, ci şi la complicaţiile ce se pot ivi în stadiile ei avansate. Drept urmare, el nu are un caracter uniform şi evită restricţiile inutile. Astfel, este eronată părerea potrivit căreia trebuie să se limiteze cantitatea de apă consumată, deoarece volumul de sânge crește şi, drept urmare, tensiunea arterială s-ar mări. Se ştie că organismul nu poate să rețină apa dacă persoana respectivă consumă puţină sare, întrucât lichidul ingerat se elimină repede pe cale urinară şi nu poate creşte volumul sanguin şi tensiunea arterială. Bolnavul hipertensiv are nevoie pe timpul anotimpului rece, în 24 de ore, de cel puţin 1200 ml lichide, iar vara, de 1500 ml. Este bine, însă, ca întreaga cantitate de lichide să fie eşalonată pe o perioadă de 24 de ore.

Preocuparea centrală a regimului în hipertensiunea arterială trebuie să se orienteze spre consumul de sare. Cercetările epidemiologice au constatat că există o strânsă legătură între consumul sării și hipertensiunea arterială. Acolo unde consumul sării este sub 5 g pe zi, hipertensiunea arterială se întâlnește mult mai rar decât acolo unde sarea folosită într-o zi depășește 15g. În afara  restricției de sare, regimul hiposodat trebuie să asigure organismului un aport normal de proteine, lipide și glucide. Bolnavul de hipertensiune arterială poate să consume carne de vită, pui, porc și miel, bineînțeles fără sare. Carnea sau peștele conservat, mezelurile, produse ce conțin, de obicei, multă sare este necesar să fie eliminate total. Deși laptele și produsele lactate au o valoare nutritivă foarte mare, ele nu pot fi consumate fără anumite restricții (se elimină total sarea atunci când se consumă astfel de alimente). Bineînțeles că nu poate fi vorba să fie consumate niciun fel de brânzeturi, cu excepția brânzei dietetice de vaci.

Grăsimile de origine vegetală și ouăle nu sunt interzise în hipertensiunea arterială. În principiu, pâinea, cerealele și celelalte produse ale lor pot fi consumate fără restricții deosebite, cu o singură condiție: pâinea, ca și toate derivatele din cereale să nu conțină sare. Desigur, această condiție nu o pot îndeplini toate sortimentele din comerț. Din această cauză, bolnavul de hipertensiune arterială nu trebuie să consume decât pâinea, biscuiții, spaghetele și macaroanele fără sare. Are voie să mănânce orez, griș, precum și alte cereale, dar preparate fără sare. Totuși, nu trebuie să se uite că pâinea și celelalte derivate din cereale conțin multe glucide și, deci, aduc un supliment de calorii dacă sunt consumate în exces.

Bolnavului hipertensiv îi sunt permise aproape toate legumele în afară de spanac, țelină, varză roşie – crudă sau acră – sfeclă, ridichi, castraveţi muraţi şi toate conservele preparate pe bază de sare. Nici în ceea ce privește fructele nu se poate vorbi de o restricție dacă bineînțeles, sunt consumate în cantități obişnuite, pentru a evita nu numai aportul în exces de glucide, dar și fermentaţia intestinală, ce produce gaze şi balonări după mese. Dintre produsele zaharoase este recomandat să se folosească mai mult gelatina, tarte de fructe, budinci, zahăr, miere, deşi nici celelalte dulciuri existente în comerţ nu dăunează, dacă nu sunt consumate în cantități prea mari. Abuzurile de ceai, cafea ori cacao sunt total contraindicate la toţi hipertensivii întrucât – se ştie – produc nervozitate, insomnii etc. Folosirea condimentelor – dacă nu sunt alte motive – poate îmbunătăţi gustul alimentelor vitregite de sare. Ele stimulează în acelaşi timp apetitul, provoacă secrețiile gastrice şi ”îndulcesc” regimul hiposodat, în general greu de suportat de bolnavi. Indiferent de cantităţile consumate, alcoolul – contrar unor păreri ce-l considerau, până nu demult, util bolnavilor prin acţiunea lui de dilatare a vaselor sanguine – are o acţiune nefavorabilă nu numai asupra muşchiului inimii, dar şi asupra vaselor sanguine. Se înţelege că, în mod excepţional, în diferite ocazii, hipertensivii pot bea un pahar-două de vin.

Dacă în hipertensiunea arterială moderată nu se poate spune că regimul pe care sunt obligați suferinzii să-l respecte este foarte strict, în cazul bolnavilor cu tensiune arterială stabilă, severă, la care valorile minimei depășesc 100 mm Hg, iar cele ale maximei 200 mm Hg, restricția alimentară trebuie să fie foarte severă. Dacă la hipertensiunea arterială se mai adaugă și unele complicații, regimul recomandat de medic nu poate fi încălcat nici măcar o dată. Așa, de exemplu, asocierea hipertensiunii arteriale cu obezitatea îl va obliga pe bolnav să urmeze o ”cură de slăbire”, până la revenirea greutății normale. În acest caz aportul caloric nu trebuie să depășească în 24 ore 1600-1700 calorii. Concomitent trebuie să se urmărească ca și raportul dintre proteine, lipide și glucide să fie corespunzător. Nerespectarea acestor cerințe poate duce la efecte contrarii. De exemplu, dacă proporția de glucide este mai mare, se obține o creștere a cantității de grăsime depusă. Rația hipertensivului obez trebuie să conțină mai multe proteine, întrucât acestea întrețin oxidările și – drept urmare – grăsimile nu se acumulează. În plus, cantitatea sporită de proteine potolește foamea bolnavului. Deși consumul excesiv de lipide (normal – 1 g/kg corp) nu determină creșterea depozitelor de grăsime ale organismului, rația trebuie să fie mai mică de 1g/kg corp, deoarece ele se transformă în grăsimi, care se depun. Din această cauză, pierderea în greutate a obezilor hipertensivi nu se obține fără o reducere substanțială a glucidelor (zahăr, dulciuri, făinoase și pâine). Baza regimului la aceste persoane este constituită din legumele și fructele cu conținut mic de glucide. Lor le sunt permise: carnea de vită, de miel slav, de pui – fripturi înăbușite; ouăle preparate moi sau tari; brânză de vaci; iaurtul dietetic; peștele slab (șalău, știucă, lin, păstrăv, biban, guvizi); salată verde; castraveți; roșii; ardei gras; varză albă; vinete; conopidă; dovlecei; bame; fasole verde; fructe. Sunt interzise cu desăvârșire pâinea, cerealele și derivatele lor, dulciurile, legumele uscate (cele care conțin cantități mari de glucide), carnea de porc, berbec, gâscă, rață, curcă, pește gras (heringi, sardele, somn), mezelurile, mușchii, măslinele, alunele, migdalele.

Asocierea hipertensiunii arteriale cu ateroscleroza impune un regim care să limiteze aportul de grăsimi și de alimente ce conțin mult colesterol. Ateroscleroza se manifestă prin înlocuirea țesutului elastic și muscular din pereții arterelor cu un țesut fibros. Prin reducerea colesterolului din sânge se urmărește corectarea deviațiilor de la normal a unor fracțiuni lipidice din ser, bănuite ca având rol în procesul de pierdere a elasticității pereților arteriali. În acest sens, cantitatea de lipide conținute în alimentele consumate nu trebuie să depășească 60-80 g/zi. Practic, acest lucru înseamnă că bolnavul nu are voie să consume în 24 ore mai mult de 40g grăsimi, întrucât restul – până la 80g – îl conțin carnea, peștele, laptele, ouăle etc., alimente din care se alcătuiesc meniurile. În orice caz, grăsimile de origine animală trebuie evitate. Ele favorizează creșterea colesterolului și sunt, totodată, bogate în calorii. Alimentele care conțin aceste grăsimi sunt: untul, slănina, untura, frișca, smântâna, brânzeturile grase, carnea grasă de porc sau de vacă, mezelurile. La această listă se adaugă gălbenușul de ou, bogat în colesterol. Dimpotrivă, sunt grăsimi care, consumate de preferință și în proporție superioară față de cele de mai sus, determină o scădere sensibilă a colesterolului din sânge: grăsimea de pește, uleiurile de porumb, floarea-soarelui, soia. Ele se vor folosi în special neprăjite, crude, la salate, la prepararea ”a la greque” a legumelor sau vor fi adăugate la supe și la pastele făinoase, înainte de servire.

Alimentația hipertensivului la care s-au instalat și fenomene de ateroscleroză trebuie să cuprindă o cantitate de glucide cât mai apropiată de nevoile organismului, pentru a nu favoriza îngrășarea. De aceea, se recomandă pâinea fără sare (200-250g pe zi), preparate din griș (fără zahăr), fulgi de ovăz, orez, paste făinoase fără sare, cartofi fierți, copți ori piureuri (150-200 g pe zi), legume și zarzavaturi sub formă de salate, fructe, sucuri de legume și fructe. Pelteaua, dulcețurile și gemurile trebuie evitate, deoarece conțin mult zahăr.

Necesarul de proteine – în proporție de 20-25% din rația calorică – poate fi asigurat folosind carnea slabă de vacă, vițel, oaie, pasăre, preparată sub formă de grătar sau de friptură înăbușită. Vor fi evitate pe cât posibil sosurile, care aduc un surplus de vitamine. Dintre produsele din lapte care pot fi consumate numai brânza de vaci slabă, iaurtul degresat și urda fără sare. Ciocolata, cacao, băuturile alcoolice, cafeaua sunt interzise.