Principii generale în alimentația bolnavilor hepatici și biliari

Numeroase fapte de viaţă şi experimentale demonstrează importanţa alimentației şi a echilibrelor nutritive în menţinerea sau refacerea structurilor hepatice. Astfel în urma unei alimentaţii sărace în factori nutritivi sunt cunoscute ”ficatul gras”, necroza hepatică urmată de scleroză, ultima rezultat al unor diete sărace în substanţe lipotrope sau vitamine.

O serie de cercetători au demonstrat prin experienţe efectuate pe animale existenţa posibilităţilor de a se obţine – prin simple variaţii ale factorilor nutritivi – degenerări sau necroze hepatice, ciroze, tumori, maligne etc.

În acest capitol ne vom referi, în special, la regimurile ce se recomandă în cazul suferinzilor de hepatită cronică, ciroza compensată și a celor cu boli biliare insistând mai puțin asupra alimentaţiei indicate bolnavilor de hepatită acută și ciroza decompensată întrucât de obicei aceste afecţiuni necesită spitalizarea.

În hepatita cronică şi ciroza compensată dieta va fi hipercalorică  (pentru a înlesni regenerarea hepatică), bogată în proteine, glucide şi vitamine, dar săracă în lipide și sare. În general, raţia alimentară va cuprinde 2500- 3000 de calorii, asigurate în special de glucide concentrate și într-o proporţie mai mică de grăsimi vegetale. Un rol important îl au pentru bolnavul care a suferit de hepatită acută ca – pe lângă regimul alimentar ţinut după îndrumările medicului – controalele periodice la 1-3-6 luni şi apoi la 1-2 ani.

Așa cum aminteam, hrana va fi bogată în glucide care vor fi zilnic în cantitatea 300-400 g/zi. Ele vor fi preluate din făinoase (griș, fulgi de ovăz, pâine, orez, dulciuri – prăjituri de casă, jeleuri, marmeladă, dulceaţă) şi din legume verzi (cartofi, morcovi, sfeclă roşie, ardei gras, salată verde, conopidă). Consumul de legume verzi şi fructe prezintă avantajul că acestea conțin pe lângă glucide şi vitamine și săruri de potasiu, atât de necesare echilibrului nutrițional.

Glucidele alimentare refac cu uşurinţă şi întreţin stocul de glicogen al celulei hepatice (glicogenul constituind principala sursă de energie necesară metabolismelor şi sintezelor proteice; după cum se ştie celula hepatică bogată în glicogen rezistă mai bine agresiunilor toxice sau infecţioase).

Proteinele se recomandă la hepatici în cantitate de 120-150 g/zi, sub formă de carne (fiartă sau grătar) 200- 300 g, iaurt 100-200 g, brânză de vaci, albuş de ou, precum şi proteine de origine vegetală. Proteinele aduc ficatului bolnav și organismului slăbit acizii aminați necesari sintezelor ce refac leziunile şi echipamentele enzimatice ale celulelor hepatice.

În ceea ce priveşte grăsimile este preferabil să fie folosite cele vegetale, în cantităţi de 40-60 g/zi. Sunt indicate grăsimile vegetale în locul celor animale, deoarece primele conţin acizi graşi nesaturaţi, care se metabolizează mai uşor în ficat.

Lichidele se consumă după nevoia bolnavului, fără a depăşi 1500 ml/2 ore. Dieta va fi hiposodată, cu o cantitate de 2-5 g NaCI/zi.

Sunt contraindicate următoarele alimente: conservele, mezelurile, brânzeturile intens fermentate (swaiţer, rocfort), condimentele, acriturile cu oţet, maionezele, mâncărurile grase, varza, fasolea uscată, băuturile alcoolice.

În principiu, hepaticul trebuie să ştie că regimul alimentar din convalescenţă este mai larg decât în faza acută. El trebuie să tindă spre o alimentaţie normală, fără a consuma totuşi alimente şi băuturi interzise. Va evita alimentația monotonă (repetarea aceluiaşi aliment, cum ar fi brânza de vaci, care, de altfel, este un aliment ideal), dezechilibrul între glucide, protide și lipide; efortul fizic – repausul alături de regim având un loc determinant în vindecarea bolii; prăjirea alimentelor, care generează arsuri și grețuri.