Răul de munte

Se manifestă prin dureri de cap, indispoziție, insomnie respira ţie dificilă (chiar în repaus), stare de moleşeală, pierderea memoriei, tuse iritativă, amețeli, vărsături, umflarea ochilor, picioarelor şi mâinilor. În cazurile grave se produce un edem pulmonar acut sau edem cerebral, suferinţe a căror evoluţie poate deveni ireversibilă dacă nu a fost acordat primul ajutor de către medic.

Răul de munte apare la persoanele care rămân mai mult de 6 ore la o altitudine de peste 3 000 metri sau chiar 2 000 metri, fără a fi obişnuite cu astfel de condiții climatice. Această suferinţă se datoreşte, în primul rând, rarefierii oxigenului la altitudine foarte ridicată. Dacă răul de munte survine la persoanele sănătoase la peste 3 000 metri altitudine, dar mai ales peste 4 000 metri, în schimb, la persoanele cu suferinţe cardio-vasculare apare chiar la 1 000 – 1 200 metri. Aceasta înseamnă că înainte de a pleca în vacanţă la munte trebuie consultat medicul. În toate cazurile, însă, este nevoie de o adaptare progresivă la noile condiţii climatice. Să nu uităm că presiunea atmosferică poate acţiona a supra urechii interne şi timpanului, producând tulburări de echilibru, ameţeli, zgomote în urechi, şi, de asemenea, poate agrava infecţiile nasului şi ale sinusurilor.

Ce trebuie făcut:

– la apariţia unuia din simptomele amintite, fie el chiar schiţat, se impune coborârea imediată. Dacă persoana respectivă nu mai poate să meargă până la cabană sau alt loc de adăpostire, trebuie ajutată şi chiar transportată pe o targă improvizată;

– pentru prevenirea răului de munte se recomandă ascensiuni cât mai lente, de numai 300-400 metri pe zi. De altfel, practicarea acestui sport (alpinism) presupune o sănătate perfectă (stabilită de medic) şi un antrenament special, efectuat sistematic.