Simptome ale afecțiunilor pulmonare

Principalele tulburari functionale provocate de o afectiune pulmonara sunt: dispneea, durerea toracica, tusea, expectoratia, hemoptizia, sughitul si tulburarea vocii.

1. Dispneea este dificultatea de a respira. Se defineste ca perceperea constienta a unei dificultati sau a unei jene in respiratie si este descrisa de bolnavi ca “respiratie grea”, “sete de aer”, “lipsa de aer”, “naduf”.
Dupa circumstantele de aparitie se deosebesc :
– dispneea permanenta (insuficienta cardiaca avansata, pneumotorax);
– dispneea de efort (insuficienta cardiaca);
– dispneea de decubit (bolnavul nu poate sta culcat);
– dispneea paroxistica intalnita in astmul bronsic.
Dupa ritmul respirator se deosebesc :
– bradipneea sau dispneea cu ritm rar (astm bronsic);
– polipneea sau tahipneea (dispnee cu cresterea miscarilor respiratorii depasind 40/minut).
Dupa tipul respiratiei care este tulburat se deosebesc:
– dispneea expiratorie (astm bronsic, emfizeme pulmonare);
– dispneea inspiratorie (edem al gutei, corp strain in laringe);
– dispneea mixta, in care dificultatea intereseaza atat inspiratia, cat si expiratia.

2. Junghiul toracic – este o durere vie, localizata, acuta si superficiala, exagerata de tuse si respiratie profunda. Se intalneste in pleurite, pleurezii, congestii pulmonare.

3. Hemoptizia – eliminarea pe gura a unei cantitati de sange provenind din caile aeriene inferioare. Cand sangele provine de la nivelul rinofaringelui, eliminarea poate denumirea de epistaxis, cand provine de la nivelul gingiilor- gingivoragie, de la nivelul stomacului – hematemeza. Aceste cauze trebuie eliminate deoarece, cu exceptia epistaxisului , cand sangele se elimina de obicei pe nas, in celelalte cazuri sangele se elimina tot pe gura.

Exista unele confuzii intre hemoptizie si hematemeza. Cea din urma are unele caractere particulare : apare in timpul unui efort de varsatura , sangele este in general mai abundant, neaerat, mai inchis la culoare, amestecat cu cheaguri de sange si uneori cu alimente, incepe si se termina de obicei brusc; in orele urmatoare bolnavul are deseori dureri , iar a doua zi, melena(scaun negru, moale ,lucios).

Hemoptizia poate aparea pe neasteptate, dar de obicei este precedata de prodroame: senzatia de caldura retrosternala, gust usor metalic, sarat, jena respiratorie insotita de stare de teama, gadilatura laringiana care precede imediat tusea.

Eliminarea sangelui este brusca. Bolnavul prezinta o criza de tuse in cursul careia elimina sange curat, rosu- viu, aerat, spumos, cantitatea variind intre 100 si 300 ml. Semnele generale constau in paloare, transpiratie, dispnee, tahicardie. Eliminarea sangelui se poate repeta peste cateva ore sau zile, cand apar in sputa si cheaguri de sange care sunt negricioase. De obicei dupa cateva ore bolnavul nu mai prezinta decat spute hemoptoice care persista doua – trei zile.

4. Sughitul este o contractie a diafragmului provocata de iritatia nervului frenic. Se intalneste in tumori cerebrale si meningite, dar si in unele pleurezii si tumori pulmonare.

5. Expectoratia: reprezinta actul de eliminare dupa tuse, a produselor patologice din arborele traheobronsic si parenchimul pulmonar. Produsele patologice expectorate poarta numele de sputa. Sputa se examineaza macroscopic, microscopic, chimic si bacteriologic. Are valoare semiologica si diagnostica foarte mare. Cantitatea variaza de la absenta in bolile pleurale la redusa in traheobronsitele acute incipiente in pneumopatiile acute, la inceputul lor in astmul bronsic pana la abundenta in bronsite cornice(forma “branhoreica”) , in bronsiectazii, abces pulmonar, tuberculoza pulmonara-ulcero cavitara,etc.

Macroscopic, dupa aspect si continut, se descriu patru tipuri de sputa: sputa mucoasa, seroasa, purulenta, sangvinolenta (hemoptoica sau striata cu sange). Aceste tipuri se pot combina, rezultand: sputa sero-mucoasa, sero purulenta, sero-muco-purulenta, sero-sangvinolenta, sero-muco-sangvinolenta,etc.

Culoarea sputei: in functie de elementele constitutive, poate fi: albicioasa, galbena sau galben-verzuie, rosie-aprins, ruginie sau caramizie, negricioasa, etc.

Toare sputele, cu exceptia celei seroase din edenul pulmonar acut (care este transsudat prin proces mecanic de staza) sunt un exudat, adica rezultatul unui proces inflamator.

Microscopic, in functie de boala, sputa contine mucus, celule epiteliale, leucocite, fibrina, hematii, fibre elastice, cristale diferite si germeni patogeni aerobi si/sau anaerobi.

6. Tusea este unul din cele mai frecvente si importante simptome cardiorespiratorii, ce reprezinta o expiratie exploziva (dupa un inspir profound) prin care se produce curatirea arborelui traheobronsic de secretii si corpuri straine. Este un act reflex destinat, pe de o parte, sa impiedice patrunderea corpilor straini in caile aeriene, iar pe de alta parte, sa provoace expulzarea mucozitatilor si secretiilor acumulate in branhii. Tusea este un act de aparare a organismului si poate fi fiziologica si patologica.

Tusea fiziologica este un “act util” care favorizeaza eliminarea corpilor straini, a mucozitatilor, secretiilor accumulate in bronhii.

Tusea patologica poate fi un “act util” cand favorizeaza expulzia secretiilor patologice (mucopurulente, purulente, etc.) din caile aeriene dar si un “act daunator”, mai ales la cardiaci daca este permanenta sau nocturna si obositoarre. Aceasta trebuie combatuta.

Din punct de vedere semiologic, distingem mai multe feluri de tuse: uscata, umeda insotita de expectoratie; chintoasa in tusea convulsiva (tusea “magareasca”), tusea surda (stinsa) in laringita; crup difteric la bolnavii stabili; tuse afona in neoplasm laringian, tuse latratoare in tumori mediastinale, tuse bitonala, ragusita, in paralizia coardei vocale stangi, tusea cavernoasa, in cavernele pulmonare, etc.

7. Tulburarile vocii (disfonia) apar sub urmatoarele forme: voce ragusita, stinsa in laringita acuta sau cronica, voce nazonala in astuparea foselor nazale, voce bitonala in leziunile nervului recurent stang.