Simptome ale hipertensiunii arteriale

Hipertensiunea arterială e un sindrom caracterizat prin creşterea presiunii sistolice şi a celei diastolice peste valorile normale. Dupa O.M.S. se consideră valori normale pentru presiunea maximă 140 -160 mm Hg, interpretate în raport cu vârsta, sexul şi greutatea, iar pentru minimă 90 – 95 mm Hg.

Exceptând cazurile cu evoluţie asimptomatică, acuzele bolnavilor hipertensivi constau din:

1. cefalee occipitală (fronto-parietală):
– proporţională cu valori tensionale;
– cu caracter pulsatil;
– cu caracter matinal;
– cedează peste zi sau la antinevralgice;
– însoţită sau precedată de tulburări vizuale sau digestive;
– bolnavii relatează că cefaleea este favorizată de: ingestia de alcool, suprasolicitarea intelectuală

2. ameţeli:
– de intensitate variabilă;
– în legătură mai ales cu schimbarea bruscă a poziţiei: trecerea de la cito la orto-statism.

3. tulburări vizuale:
– puncte negre sau luminoase în câmpul vizual;
– “muşte zburătoare”;
– vedere înceţoşată;
– diplopie;
– globi strălucitori;
– cecitate trecătoare (uneori).

4. tulburări auditive:
– pocnituri;
– senzaţie de ploaie;

5. tulburări cardiace;

6. dispneea este dificultatea de a respira şi se caracterizează prin sete de aer şi senzaţie de sufocare. Apare de obicei în insuficienţa cardiacă stângă care este provocată de hipertensiune arterială: incapacitatea inimii stângi de a evacua întreaga cantitate de sânge primită de la inima dreaptă; drept consecinţă apare staza în circulaţia pulmonară, fenomen care măreşte efortul respirator şi duce la apariţia dispneei.

Dispneea cardiacă se caracterizează prin respiraţii frecvente (polipnee) şi superficiale. La început, insuficienţa cardiacă stângă se manifestă sub formă de dispnee de efort; o varietate de dispnee de efort este dispneea vesperală, care se accentuează spre seară. Cu timpul dispneea apare şi în repaus, mai exact în decubit, purtând denumirea de ortopnee sau dispnee de decubit.
Dispneea paroxistică (sau astmul cardiac) este o formă de dispnee care apare în accese şi survine de obicei noaptea, la câteva ore după culcare, brusc, cu senzaţia de sufocare, tuse şi nelinişte.

O formă specială de dispnee este respiraţia CHEYNE-STOKES: caracterizată prin alternanţe de apnee (10 – 12″) şi polipnee.

7. durerea precordială;

8. palpitaţiile: sunt bătăi ale inimii resimţite la bolnav ca senzaţii neplăcute, supărătoare, sub forma unor lovituri repetate în regiunea precordială. Dacă un bolnav acuză palpitaţii, trebuie precizată natura lor: dacă apar izolat sau în accese, dacă durează puţin sau un timp mai îndelungat, dacă sunt regulate sau neregulate.

9. anxietate;

10. insomnii;

11. iritabilitate;

12. vâjâieli în urechi;

13. oboseală fizică şi intelectuală;

Simptome funcţionale:
1. oboseala la mers: cârcei şi mai ales parestezii fie cu caracter de:
– arsură sau amorţeală;
– frig sau hiperestezie.
2. claudicaţie intermitentă
– este durerea care apare la efort, în special la mers;
– calmată prin repaus;
– cu sediul în gambă, excepţional deasupra genunchiului;
– are caracter de crampă.

Modificările fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstricţia arterială şi creşterea conţinutului peretelui arteriolar în apă şi sare. Mai târziu apar leziuni organice şi ateroscleroza, care grabesc evoluţia şi întunecă prognosticul prin complicaţii.