Vertijul – semn de boală?

Vertijul (sau ameţeala) se traduce printr-o tulburare a funcţiei urechii interne, sediul centrului nervos al auzului şi al echilibrului. Destul de frecvent, vertijul se prezintă sub forme foarte diferite. EI poate fi de scurtă sau de lungă durată, violent sau discret, acompaniat sau nu de dureri de cap şi vomă.

Cel mai frecvent este vertijul paroxistic pozițional benign. Acesta afectează în special femeile şi el se declanşează în general în timpul nopţii, atunci când se schimbă poziţia capului. EI nu durează decât câteva secunde. Acest tip de vertij este datorat detaşării micilor cristale din urechea internă, numite otolite, necesare menţinerii echilibrului. De cele mai multe ori vertijele dispar spontan, după câteva săptămâni. Un bun remediu constă în a bascula persoana bolnavă într-un anumit mod pentru a „aranja” cristalele (otolitele) astfel încât criza poate fi învinsă instantaneu. Recidivele sunt tratate în aceeaşi manieră.

Crizele repetate

În cazul crizelor repetate, putem vorbi de maladia Meniere, care nu are o frecvenţă mai mare de 6% din totalul celor care suferă de vertij. Se manifestă prin ţiuituri într-o ureche, scăderea auzului la urechea respectivă, urmate de senzaţia că pământul se învârte şi care poate să dureze de la 15 minute până la câteva ore. Este însoţită de greaţă şi vomă.

Favorizată de stres, afecţiunea evoluează prin crize mai mult sau mai puţin frecvente. Unii indivizi nu au decât câteva crize în toată viaţa, alţii câteva pe lună, sau chiar mai des.

Între două episoade, auzul redevine normal, dar încet, încet se instalează surditatea. Originea bolii este puţin cunoscută, dar medicii o compară cu un fel de migrenă a urechii interne, provocată de presiune. Tratamentul se bazează pe antivertiginoase, antivomitive şi anxiolitice. Se asociază un tratament de fond vizând atenuarea şi diminuarea crizelor. În forme foarte severe se recurge la chirurgie.

Un mare vertij care vă pune la pat

Puţin frecventă, nevrita vestibuIară se traduce printr-un vertij mare, rotatoriu, care nu atinge auzul, dar este însoţit de vomă. Acest tip de vertij care poate să dureze câteva zile, obligă persoana respectivă să rămână imobilizată la pat. Este urmată de un dezechilibru, care dispare în câteva săptămâni. Afecţiunea este determinată de leziunea unei ramificaţii a nervului auditiv provocată în mod special de un virus. În timpul crizei, sunt indispensabile medicamente antivomitive şi antivertiginoase. Se încearcă ridicarea bolnavului din pat cât mai repede posibil, însoţită de o reeducare vestibulară.

Tulburări de echilibru

Aproximativ 40% dintre pacienţii afectaţi de vertij se plâng în plus şi de tulburări de echilibru. Este cazul persoanelor în vârstă, la care toate funcţiile de echilibru sunt puţin alterate: ochii văd mai puţin bine, urechea internă este mai puţin performantă, creierul integrează mai puţin bine mesajele pe care le primeşte. Aceste dezechilibre datorate proceselor de îmbătrânire nu relevă întotdeauna o problemă specifică.

O bună reeducare vestibulară, asociată cu o terapeutică medicamentoasă adaptată fiecărui caz, permite o ameliorare considerabilă a echilibrului acestor persoane şi o asigurare a autonomiei lor. Nu trebuie să uităm faptul că prima cauză a deceselor accidentale survenite peste vârsta de 65 de ani o constituie căderile provocate de ameţeli.