Intoxicația cu clor

Clorul este la temperatura ambiantă, un gaz galben-verzui, cu miros înţepător iritativ mai dens decât aerul, putându-se acumula în spaţii declive sau închise

În mod obişnuit expunerea la clor poate apare ca rezultat al folosirii ocupaţionale sau domestice (înălbitori, dezinfectanţi). Clorul este iritant al căilor aeriene şi al ochilor putând cauza tuse, asfixie, hipoxie şi edem pulmonar, iar în concentraţii mari poate fi fatal.

Contactul cu forma lichefiată a clorului poate produce degerături sau arsuri ale pielii şi ochilor. Clorul este mai dens decât aerul şi se poate acumula în spaţiile declive sau închise. În eventualitatea unei răspândiri, nu staţi de asupra vântului, şi la înălţime.

Este neinflamabil dar sprijină arderea, este extrem de reactiv şi poate forma amestecuri explozive.

Clorul este folosit ca dezinfectant, pentru sterilizarea şi purificarea apei şi este larg folosit în industria chimică.

Clorul reacţionează cu apa din ţesuturi formând acizi oxigenaţi (acid hipocloros), fiind astfel un iritant puternic pentru ochi, piele şi mucoase.

Gravitatea leziunilor este proporţională cu concentraţia gazului, durata expunerii şi de conţinutul în apă a ţesuturilor expuse. Persoanele cu afecţiuni pulmonare preexistente (astm, bronşite cronice) sunt mult mai sensibile.

Intoxicaţia acută

  • iritaţia nasului, gâtului şi a ochilor;
  • tuse,
  • respiraţie şuierătoare,
  • bronhoree;
  • dureri toracice;
  • bronhospasm;
  • greţuri şi vărsăturile;
  • tulburări metabolice care pot varia de la alcaloză uşoară (datorată hiperventilaţiei) până la acidoză respiratorie cu hipoxemie profundă şi acidoză metabolică hipercloremică;
  • stopul cardiorespirator se poate produce secundar hipoxiei;
  • pneumonie chimică şi edem pulmonar (poate apare după o latenţă de 12-24 de ore);
  • iritaţia pielii arsuri sau degerături în urma contactului cu tegumentele;
  • senzaţia de arsură şi înroşire a ochilor asociată cu blefarospasm.

 

Efecte pe termen lung şi sechele sunt rare. Cei mai afectaţi în acest sens sunt persoanele în vârstă şi cele cu tare respiratorii preexistente.

 


Decontaminarea şi primul ajutor

Salvatorii trebuie să poarte costume de protecţie adecvate inclusiv protecţie pentru respiraţie şi ochi. Aparatele de respiraţie izolante şi costumele impermeabile sunt necesare pentru protecţia la concentraţii ridicate.

Prioritară este scoaterea victimele din zona contaminată evitându-se expunerile ulterioare.

Se asigură menţinerea funcţiilor vitale ale victimelor. Managementul inhalaţiei acute de clor este simptomatic şi suportiv.

Contaminarea secundară de la indivizii expuşi la clorul gazos este improbabilă, deşi clorul poate să se condenseze pe piele şi să contamineze astfel tegumentele neprotejate.

Leziunile oculare vor fi tratate de medicul oftalmolog. Lentilele de contact vor fi îndepărtate şi spălate cu apă caldă sau ser fiziologic.

Decontaminarea pielii, dacă este necesară, va fi executată folosind sistemul de spălare ştergere cu detergenţi diluaţi (10 ml lichid de spălare la 10 litri de apă).

Toate hainele trebuiesc îndepărtate (cu excepţia celor care acoperă o arie de degerătură). Ele vor fi plasate în saci de plastic marcaţi şi sigilaţi pentru a preveni contaminarea ulterioară.

Atunci când este cazul se vor degaja căile respiratorii şi se va administra oxigen.

Tratamentul intoxicaţiei prin inhalare:

  • repaus;
  • oxigen;
  • bronhodilatatoare (salbutamol) în caz de bronhospasm;
  • ventilaţia mecanică cu presiune pozitivă;
  • traheostomia (în caz de edem laringian);
  • antibiotice (în pneumonie);

           

Tratamentul leziunilor tegumentare

  • îndepărtarea hainelor;
  • spălarea abundentă a tegumentului;
  • arsurile se tratează simptomatic, ca arsurile termice.

 

Tratamentul leziunilor oculare

  • spălare;
  • trimitere urgentă la oftalmolog.